Petru Covaci – În blocul R

în blocul R, la scara A
a locuit tristeţea mea

păianjenii-şi făceau de cap
dintr-un dulap într-alt dulap
şi mucegaiuri de alcool
împodobeau antreul gol
să am de toate şi mă mir de ce
când prin memorie îşi face rondul
ţânţarul nebuniei de-a iubi

speram că poate se vor limpezi
şperţate drame, răbufniri inceste
din apa bulbucată în vâltoare
să nu-mi mai pară că nimicul creşte

reaşezat pe-un colţ de sărăcie
cu aur şi cu smirnă şi tămâie
voiam să uit râvniri patriarhale
(faguri de vorbă presărau lumină
să risipească timpul eşuat
în cei cu mintea slabă şi puţină)

nu mai era nici un mister
că stau închis în blocul R :
aici, ca printr-un vechi consens
pustia-mi era univers

şi ocrotit un pic de zeul RA
tristeţea mea reîncepea
cum toropit, zeul sfârşea
în blocul R, la scara A