Să nu vezi lumea
dar să sculptezi întunericul
așa cu un laser al ochiului interior
să citești cu alfabetul Braille
gândurile celor orbiți
de falsa notorietate
să te-mbăiezi în lichidul amniotic
al memoriei colective
de unde se naște, ce? o luminozitate
ce instantaneu se înrădăcinează unde?
în cuvintele ca niște plozi
murluiți cu plânsete inițiatice
și totuși tardive –
de nu mi-aș percepe cu vârful degetelor
trândăviile și otrăvicioasele idiosincrazii
și sloiurile unor speranțe
șerpuind cu sânge rece
printre simetrice și veninoase anomalii,
dar de ce acum
privesc lumea
prin ochii copacilor
abia trăsniți
și fumul ce iese din ei
e aerul pe care-l respir,
de parcă fulgerul
din buricele degetelor
a țâșnit?
Felicitări, mă bucur nespus că nu trebuie să forțez o laudă, dumneavoastră meritați respectul oamenilor de litere. Se observă inspirația de sorginte Lucian Blaga, Carl Gustav Jung? Unele elemente necesită mai mult timp pentru analiză, atât deocamdată.