Mângâind firul de păr

Cu sabia bătrâneţii deasupra capului scriu
cuvinte senile pe-un livresc sicriu
Damocles rânjeşte, mângâie firul de păr
peste noi cade-n derizoriu floarea de măr
mai rimezi, otreapă, rid cu vid,
viaţă cu verdeaţă, acru cu sacru,
măreaţă cu greaţă?
rimează până ce-ţi vor ieşi zgârciuri
şi sânge de strigoi din urechi,
din orbul găinii cocoşească ardoare,
din poezescul cuibar o celestă duhoare.

Alexandru Sfârlea, în Familia, Nr. 11-12/2008

Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s