Galaxia Gutenberg: Planeta Poetica

planetapoetica

orologiile măsoară mai greu timpul poetic parametru al orbitelor lirice ce de data asta s-au întîlnit în arome de ceai pătrunse în nările noastre desfundînd amintiri şi coapse de verdeaţă anamnetică pe care viaţa le-a adunat în pulsaţiile quasarilor-eroi ce-au fost scoborîţi pentru trudă pe Planeta Poetica.

cu două zile în urmă dar ce-s zilele în bătaia orologiilor ce măsoară timpul poetic e greu să ai tot timpul dreptate şi să cari bolovani strigase unul din ei iar moldoveanul Ioan familist convins îi strigase şi el cu ăsta trebuie început să faci poeme definitive cu Haokah zeu al tunetului pe Planeta Poetica.

cenaclu26feb

nu se mai fac păduri ca pe vremuri da da da şi Mihai ce-ntinde primăvară poeţilor văzuse cum orologiile-şi lasă umbra mai deasă pe astfel de bolovani căzuţi metronomic tap-tap tap-tap pe Planeta Poetica.

incongruenţe metafore veştede orologiile astea nu aleargă precum cel al bunicului-creier trîntit lîngă sobă nici nu curg daliceşte ci din cele mai aspre terenuri sau nisipoase condeie se strîng minutele pe tavanul salonului 6 al Planetei Poetica.

sfîrleşte-un orologiu lîngă mine: o poezie de mutaţie în general scrisă într-un registru alb nestrident cu raze de expresivitate şi un lirism oarecum reprimat cu unele accente ludice specifice vîrstei cu inserţii de anglicanisme uneori deranjante alteori nu.

iar apoi peste două zile cum spuneam zilele nu-s zile sînt cumplite maratoane între văile Planetei Poetica s-au aşezat cu aromele şi comele sprinţare contrare proletare pontare pe Planeta Poetica.

Tot acel mal al crişului
ezitant
cu iarba-i proaspăt dusă la frizer
hintele legănîndu-i-se simplu
goale – cercei abia sclipind
de rugina sărată…
tot verdele ăla ceţos pe alocuri
cu capul lăsat într-o parte
a visare

tot acel mal al crişului ezitant
într-un borcan în stânga mea
clănţănind amarnic
secvenţe căzute prin şanţuri:
Uite-mă pe mine, aveam buzunare sparte
cuvintele sparte
somnuri sparte
până m-am spart şi eu de tot
în firişoare uscat-amărui,
să mă pot gusta, resimţi vărsat
în cana de ceai dimineaţa.

Iată şi originalul lui Andrei Pintea şi al celorlalţi tineri poeţi la Galaxia Gutenberg:

p1

p2

p3a

p3b

p4

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s