Poeme de Mihai Vieru

Poem de inimă roşie 1

Noaptea s-a aşezat ostenită pe ceafa noastră ca două trupuri proaspete pe o bancă
un buick 69 proptit într-un zid de cetate slash o săritură de leopard negru cu muşcătură
cu tot
Stăteam în ochiul ei mare cu cristalin
sub un clopot stropit cu var
Ce cuminţi eram să nu ne vadă
stînd vertical şi nemişcaţi să nu ne simtă
Iar dacă mirosea ceva privind razant în luciul mării să ne deconspire piramidele
din bătăi de inimă ca într-o retrovizoare superperformantă…brusc
dar neprecipitat săream în ochiul celuilalt şi băgam cîteva lungimi de bazin crawl.
O descumpăneam cu dispariţia noastră de pe nisipul rece, din vertical, de pe pămînt
Şi cînd se depărta, noi lipăiam ieşind din valurile ochilor
Ne convocam unul dinaintea celuilalt. Ceruri de lapte, ceruri de acoperiş nefinisat stropit cu dispersit ne încerca noaptea, ne arăta stupii galaxiilor respirînd ca un brad de Crăciun cu luminiţe palide pline de friguri. În drumul vămii prăfuit şi noi ne întîlnim cu sufluri calde şi plase reci de concertine ghimpate cer polar, capcane pentru inimă.
Imediat, dar imediat ne rostogolim în pîntecele celuilalt şi uite aşa scăpăm.
ne convocăm apoi unul dinaintea celuilalt să spunem cum am căzut în cascadă
căderea de stele era în formă de palmieri stilizaţi pe care s-a scurs tot cocosul din tropic
de-aici înainte ştim ce facem: ne respirăm, ne tragem pe nas şi devenim dependenţi, Ha ce le-am tras-o nopţii minunate şi soarelui acolitului si lui! O facem să creadă că sîntem pe
dinăuntrul ei smerind o pală spaimă, o briză de control. Ne vom convoca dinaintea noastră ne vom întreba ce ne-a fost mai vîntos cum ne-a fost cînd eram mistral sau muson, sau crivăţ pe băţ?
Sîntem în ochiul nopţii ca în Maelstrom, respirăm ilicit stropii de miere albă. Hah ce tare!
Cu luminiţe palide ca un brad de Crăciun umplut cu friguri. Sîntem frigul nopţii poncife! Hah! Recităm brutal abstractul şi sublimarea, influenţa şi metafora!
Rar sacadat. Nici vorbă de pentametru iambic. Beleşte imaginea ca pe-un cartof slash fructă de mare! Rar, sacadat! Iubirea noastră-i o muşcătură de imagine de tipul: s-a ars rola de film!
Recităm rar sacadat!

stau în casă (poem de inimă neagră 6)
fumez pe rupte
aş mai şi bea dacă aş putea
sau eventual aş rîde isteric, mi-aş parca privirile în decolteele femeilor trecute de 40 de ani
şi apoi aş plînge în capul cerşetorilor incapabili să se ridice de pe caldarîm

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s