In extremis… – Adrian Mălăieş-Popescu

adrianmalaies

„Am devenit o poveste de Tolstoi
Scrisă în stil Mark Twain şi cu picături de Eminovici.”

(Din Alternativ de Sâmbure)

In extremis…

De ce vă uitaţi aşa la mine?

Nu m-am născut din spuma mării!
Ce vreţi de la mine, copiii lui Kali?

Am un singur pix de plastic,
L-am poreclit Excalibur.

Nu vă pot da mai mult!!!

De ce nu înţelegeţi că eu caut,
Perla într-o scoică din polistiren?

Pur şi simplu nu mă pot integra
În coloana voastră de fani mp3.

Şi de adoratori de proză sinucigaşă.

Nu mai vreau salată de stafii cerebrale!
Şanţ de apă este sfera mea, pătrat.

Fugiţi de mine, printre betoane
De parcă n-aţi şti.

Că vă văd chiar şi în spatele Olimpului!

Şi vă disec, generaţie de reţea!
În curând vi se ia curentul…

Forumul trăirilor mele,
Nu este editat în Html!!

Sunt scris în carne, condei şi lumină!

Sunt sigur că Brahma nu v-a gândit astfel
Când desena în Paint chipurile voastre din lut.

Vishnu a avut grijă de voi,
Copiii ploii electrice,

Mi-e milă de voi! Shiva-ul vostru arde în mine!

Sângerează în cerneala nebuniei mele, pe foi de asfalt.

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s