Cătălin Șușu: fragmente de roman

IV.

–  Am dat la sculptură  pentru că nu  aveam bani să-mi cumpăr pensule şi culori….…Aici se cerea doar un creion  pentru desen…..Colile de bloc  ni le-au dat dânşii.

–   N-ai avut emoţii?

–   Nu!  Eram  sigur.  Nimic nu-mi  putea sta în cale!

–   Ciudat…

–   Ne-au dat să alegem din două subiecte. “Meşterul Manole” şi   “Inima lui Danko” . Aveam rezumatele.

Fulda se scutură cu putere de ultimele scame ale  visărilor  care  duc nicăieri. Caută să urmărească demonstraţia lui  Boris.

Mâna maestrului  se mişcă cu febrilitate.

–   Şase  locuri!  adaugă  Picu privindu-l cu subînţeles.  O  groază de  candidaţi!  Vezi câţi  au rămas  în anul VI!  ..

–   Şase!

–   Unii cheltuiseră  bani, nu glumă  … Ore în particular cu “maeştri”, profesori  universitari  din Bucureşti, ne- au şi spus-o, verde în faţă! .

–   Nu te-au descurajat?

–   Nu!  Ştiam că  va fi pe viaţă şi pe moarte!  Fără menajamente!

–   Da…

–   Au venit subiectele. Am  ales  “Meşterul Manole  –   Proiect de monument”…

Picu dă la o parte  ce se află pe masă şi schiţează cu gesturi tot mai largi pe coala de hârtie cu un ciot de cărbune.

–   Priveşte!

În atelier,   o sală  spaţioasă  aflată în clădirea veche, din  spate, cu  tavan  înalt şi  ciment  pe jos, cu  lădiţe cu lut  reavăn şi postamente  de lemn pe care se află  machetele  în finisare, domneşte  o linişte patriarhală.  Au rămas  ei  şi focul care fâşâie  în soba de teracotă.  Miroase a lut  jilav, a ciment umed şi  a  teracotă încinsă,. Fum de ţigară.  Afară e  frig, un frig  umed, care pătrunde până la oase.…

–  Am desenat un cerc mare! .Aşa…Semnifică   povestea… Meşterii, Manole,  Negru Vodă,  zidurile, schele… Detalii nesemnificative

–  Da…

–  Al doilea cerc,  în interior,  îi cuprinde pe cei doi.  Ana şi Manole.   Dragostea care-i uneşte!  Dragoste de bărbat,  dragoste de femeie. Urmează  încă un cerc, al treilea, dragostea de  mamă, pentru că  e însărcinată. Dragoste ei care se loveşte de  dorinţa lui de realizare…Cu orice preţ!  Ştii de ce?

– Nu…

– Zidul se dărâma în fiecare noapte! Le-a propus atunci, după ce a visat,  să pună la temelie prima femeie care va veni cu mâncare la ei.  Care este chiar …Ana! Alt cerc,  jos. Şi un punct!

–  Al  patrulea  cerc, sus de tot,  – .. Manole – singur, pe acoperiş,  fără putinţa de a mai coborâ! Din el   raze spre cele patru direcţii;  Ce semnifică?

–   Nu ştiu…

–  JERTFA!      –    SACRIFICIUL !

–  Da, îngână Fulda, absolut  nedumerit.

–   Cum  poţi să  exprimi   asta,  plastic?

–   Habar nu am!

–   Simplu: Vin de sus în  jos cu o linie verticală!   O vezi?  Asta  reprezintă  VIAŢA!

Picu se îndrepată din şale şi priveşte printre pleoapele mijite  seria de cercuri circumscrise în interiorul celui mare, străbătute de linia verticală , subţire, abia vizibilă.

–  Viaţa e absolut  verticală! Nu se abate nici  la stânga nici la  dreapta!.  Dacă se înclină un pic  înseamnă  boală! … Mai mult,  prăbuşire, moarte…. Înţelegi?

–  Da…..

–  Linia orizontală  – e   Moartea!.  Am pus-o aici, la capătul de  mijloc – sus al verticalei…

–  Da…

– Este  Sfârşitul!…Moartea a pus capăt oricărei aspiraţii! Ce am obţinut?

– Un  T . Asta-i ideea monumentului?

–  Nu !  Până  la Hristos pe un T  ca ăsta erau răstigniţi tâlharii, criminalii, răufăcătorii.   Deci:  Verticala  –  Viaţa!  La capăt,  bara orizontală  –  Moartea!   Anulează  toate eforturile, realizările. În faţa morţii nu mai eşti rege sau sclav, eşti nimic!

Fulda priveşte fără să înţeleagă  seria de cercuri  desenate   în jurul acelui   T  ce răzbate din mânunchiul de raze  subţiri.

–   Deasupra  orizontalei   am tras   o linie verticală. Vezi?

–   Da!

–  Ce-am obţinut?

–  O cruce!

–    Crucea!  Ea simbolizează  Jertfa!  Drumul spre Viaţă prin  moarte!  Drumul spre Înviere!   Biruinţa asupra  morţii!  Asta este  Creaţia! Nu se poate una fără alta!

–    Reprezentată printr-o…….cruce?

–    Da1 Crucea este cea mai perfectă sculptură.   Absolut  spiritualizată  Dar lumea nu o mai vede  pentru că   s-a  banalizat prin repetiţie.

V.

Dar nu întotdeauna rămân singuri. Uneori mai vin şi alţi colegi de an, să-şi definitiveze lucrările de diplomă, să mai discute cu Boris, să bârfească. Fulda îi  ştie deja pe toţi cei şase; Picu, Eta, Amos, Silvian,   Joska, şi  încă  unul  cu nume complicat…

– Servus Picu!

– Salut bătrâne…

În atelier au pătruns  Silvian  şi Amos ..

Picu îi  priveşte  pe jumătate absent dar nu- şi mai poate  continua  expunerile, ba chiar acoperă  dacă se întâmplă să fi desenat ceva, foaia,  o mototoleşte discret.

Fulda aşteaptă  nemişcat,  să plece cât mai repede cei  care au întrerupt atât de inoportun confesiunile. A uitat de foame, de sete, de trecerea timpului,   fumând,  cu ochii fixaţi pe faţa mică, triunghiulară, încadrată de o bărbuţă rară,  blond roşietică, a lui Boris…

Ce deosebire între el şi cei  doi.   Picu  din  toamnă până spre primăvară  poartă o scurtă cu guler de blană  de culoarea frunzei de tutun, ca şi barba  şi o cămaşă  în caroruri. În rest, dacă e foarte frig,  un pieptar de lână   şi eternii  pantaloni din catifea raiată.

Cei doi au o anumită  prestanţă în vestimentaţie şi gesturi. Sunt şi mai mari cu un an sau doi ca Picu.  Înalţi, mai ales Moisa Amos,  cu un trup de atlet,  cu ochii mici şi negri, uşor batjocoritori, degajând o forţă  fizică greu reprimată.  Silvian Mercali ceva  mai scund,  uscăţiv , uşor gârbovit. Poartă o  barbă mare şi neagră ca de episcop spre deosebire de Moisa care e  bărbierit la sânge.

Moisa se  laudă că  în liceu a făcut  sport de  performanţă, rugby,   şi  că la forţa lui nimeni nu i-a putut sta împotrivă…

În această privinţă  Picu este  sceptic…

”Forţă  adevărată nu rezidă în mărimea şi tăria muşchilor…mai ales când e vorba să faci faţă unei agresiuni…fizice!

Amos  e  bine informat în mai toate domeniile. Citeşte   reviste de artă şi  cultură…Îi place, de cum îl vede,  să-l provoace pe Fulda la fel de fel de discuţii.

Silvian este taciturn cu o notă de siguranţă de sine care impune. Priveşte pieziş sau în jos când se adresează cuiva….

Faţă de ei,  Picu pare un  adolescent.  Mic de statură,  aparent firav,  cu o faţă de copil ghiduş, sugerând inocenţă şi un soi de tristeţe amestecată cu  îngândurare.

Îi  examinează,  mormăind cecva în barbă,  îi  priveşte dintr-o parte, cu o seriozitate jucată,  minunându-se de prezenţa lor acolo, la ora când au treburi  mai importante de rezolvat. Trage cu ochiul , ridică sprânceana mimând gravitatea, apoi izbucneşte într-un râs complice, de moşneag hâtru, pus pe şotii.…Hi..hi…hi…îhhh… mângâindu-şi bărbuţa subţire şi rară de cneaz  kievean….

În timp ce-i  ascultă discutând monosilabic, Fulda,  cu ochii larg deschişi, continuă să  imagineze o posibilă împlinire a destinului său de creator

Să locuiască  într-o cameră ca a lui Boris!

Cu un teanc de foi albe în faţă, cu scrumiera şi  ibricul de cafea alături,  să privească  fumând, portretul celei care  fusesese  iubita lui  în Grosdioara. Să recreeze în scris,  atmosfera de oraş liniştit de graniţă., de provincie, de câmpie.

Ar fi trebuit să schiţeze de pe acum, din ce i se  povestise,  sâmburele romanului… A găsit şi titlul; ”Obraz curat”  Îi venise spontan  în minte, privind  faţa discret  luminată de jarul ţigării , a  lui Boris.

S-ar fi  dus  cu manuscrisul la   Editura Cartea Românească.

Noul  director,  Marin  Preda, ar fi recunoscut de la primele pagini valoarea, vigoarea,  originalitatea temei…Ar fi dispus includerea în planul editorial pe anul în curs   şi ar fi dat un  B.T. (Bun de tipar!)  ”Cu mâna lui!”

Romanul  proaspăt tipărit s-ar fi ivit în librăriile bucureştene  nu în vara anului următor ci chiar în toamnă, când el ar  fi fost  în sesiunea de  restanţe.

Deja se gândeşte că va amâna cel puţin două  în toamnă…Două sau trei. … Mai mult de trei nu poate, nu are voie în toamnă….

Romanul expus în vitrinele librăriilor, cu o copertă  decentă, sobră, ar fi fost  ca o constelaţie  strălucind noaptea pe bolta senină a cerului… Lectura lui să degaje în cititor  o simţire stihială!

Umilinţele şi mustrările  de  conştiinţă, cicălelile părinţilor, eşecurile   îndurate în Politehnică ar fi luat sfârşit.

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s