Ioan Moldovan: Mainimic

De lucru

Stricat de viaţă stricat de neviaţă
de gât cu mainimicul care mi-s
un aparat de fabricat toxine greaţă
mă mai prezint doar ca trimis
de Vechiul Tărâm
de unde am venit ca să dărâm
pe-aici ce e de dărâmat
dar nu mai e de lucru – pace
iar îngerul mi s-a-ncruntat
s-a pus în somn suspină doar şi tace

Euforii

Au revenit băieţii acasă
şi cel sătul de roşcove şi cel din câmpul
cu vite cu miei cu de toate

Ne-am cumpărat scaune noi
şi o masă nouă
mie personal mi-a revenit scrisul cărunt

Soare nori somnii mâncăruri spălări de vase
puterea înnebuneşte
şi pe cei tineri şi pe cei bătrâni

Azi e ziua de ieri şi mainimicul a rămas
în cartier
ca un incendiu nereuşit

Iar partea grea a slujbei mele:
să-mi amintesc timpul să cânt iertările
să ieşim împreună pe unde-am venit

De lucru

un milion de mişcări
pentru ca să stau faţă-n faţă
cu un câine de interior

în buzunar şi-n sertare
cocoloaşe de bismut – pe fiecare
amprenta altui nebun de-al nostru

mai departe nu mă duc
aici nu mă lasă

mă uit doar tâmp şi feroce
cum unduieşte iarba ucrainiană
a mainimicului

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Ioan Moldovan: Mainimic

  1. De ce oare asa o viziune apocaliptica?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s