Eminescu – de voie, de nevoie

Teofil Stanciu: „Sărbătorile la comandă, ceremoniile la care se face prezența după catalog, colocviile bătrânicioase și/sau sentimentale, atitudinile excesiv de reverențioase și scorțoase nu-l readuc în mod firesc în atenția „tinerei generații”. Fiindcă, ne place sau nu, viitorul e al celor tineri. Iar limba lor diferă într-o anumită măsură de cea a părinților și bunicilor.

Dacă tot îl numim „poet național” măcar atâta de am izbuti: să găsim pe cineva care să-l traducă pe limba națiunii. De azi. Să-l extragă din clișee. Să-l împrospăteze puțin. Să nu-l lase sufocat sub povara propriei celebrități. Dacă face față la tăvăleala prin interesele unora și altora (mai mult sau mai puțin culturnici), de ce n-ar rezista geniul său și la contactul direct și proaspăt cu cititorii de azi?”

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s